ActualitateFotbalPrincipal

Cum au crezut românii că le salvează fotbalul „neamțul” care a vândut băncile din vestiare, mafia italiană a pariurilor, șeicii arabi și chiar israelianul fără bani de tren

Probabil că ar trebui să serbăm, odată cu povestea “prinților arabi” care vin să cumpere Dinamo, cam două decenii de când investitorii străini salvează fotbalul românesc. Epopeea este lungă și, pentru cineva neutru, din afară, probabil că ar fi savuroasă. Nu și pentru români, care, la 30 de ani după Revoluție, încă mai cred și speră că, odată și-odată, lumea îi va descoperi și aprecia la justa lor valoare. Nimic, niciun eșec, nicio pățanie a altora, niciun eveniment, oricât de caraghios sau trist ar fi fost el, nu-i poate descuraja pe șefii de cluburi și pe suporteri din această credință că lor le va pune, la un moment dat, Dumnezeu mâna în cap.

Până la șeicii din Emirate interesați ba de ACS Timișoara, ba de Dinamo (cu condiția să-și plătească singură factura la gaze și electricitate), drumul este incredibil de lung.

Claudio Zambon, deschizătorul de drumuri

Italianul Claudio Zambon, primul străin care a preluat un club important din România, Poli Timișoara

Primul investitor de anvergură apărut în fotbalul românesc este un italian. Claudio Zambon a preluat adevărata Poli Timișoara în 1999. În foarte scurt timp, echipa a dispărut din peisaj. Liga 2, Liga 3, Liga 4, apoi mutată pe la București, Drăgășani, Bragadiru. În urmă a rămas doar o luptă surdă pentru palmares și culori, de care Zambon a ținut cu dinții până la capăt, deși nu dăduse niciun ban pe ele când a luat clubul de la autoritățile locale și de la Institutul Politehnic.

Prin 2000, Heinrich Schorsch, un om de afaceri român stabilit în Germania, a devenit patron la FC Baia Mare. Echipa era în Liga 2, dar s-a clasat pe locul secund și, după baraj, a reușit să promoveze. Numai că Schorsch, care preluase comanda de foarte puțin timp la gruparea maramureșeană, i-a vândut locul lui Dumitru Sechelariu, a cărui formație, FCM Bacău, retrogradase. La momentul respectiv, presa a vorbit de 1.000.000 de dolari. Până la urmă, Schorsch a părăsit clubul din Baia Mare în stare de faliment, nu înainte însă de a vinde tot ce se putea vinde, inclusiv băncile din vestiare – potrivit presei vremii.

Străinii potenți financiar și dornici să salveze fotbalul românesc au continuat să bântuie țara.

În 2000, la sediul clubului Farul Constanța – pe atunci o echipă importantă din Liga 1 – s-a prezentat un cetățean israelian. Persoana în cauză, pe nume Nati Meir, s-a recomandat drept un important om de afaceri dornic să facă din Farul cea mai puternică echipă din fotbalul românesc. Suspicios, președintele de atunci, Hacic Garabet, l-a luat la bani mărunți pe investitor, care a pus pe masă o hârtie care atesta că are 100 de milioane de dolari depuși în conturile unor bănci din Insulele Virgine. Discuțiile dintre părți n-au fost prea fructuoase, așa că investitorul a plecat la gară, să ia trenul spre București. Cei de la Farul pretindeau ulterior că afaceristul le-ar fi cerut împrumut 100 de dolari, că n-avea bani cash la el.

Până la urmă, Nati Meir a găsit o echipă care să-i accepte garanțiile. S-a dus, peste puțin timp, la Laminorul Roman, din Liga 2. A renunțat în martie 2001, afirmând că i-a fost atacată și incendiată casa din cauză că investea în fotbal. În 2004 a fost ales deputat în Parlamentul României, iar în 2014 a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare pentru înșelăciune.

Cum au primit italienii pe mână FC Caransebeș pe motiv că erau îmbrăcați bine și “păreau oameni serioși

Fascinantă este povestea italienilor care au preluat, prin 2015, FC Caransebeș. Într-o bună zi, la ușa conducătorilor clubului s-au prezentat niște domni bine îmbrăcați, străini care “păreau oameni serioși”, după cum avea să-i descrie, mai târziu, unul dintre români. Italienii au prezentat niște scrisori de garanție bancară și o poveste frumoasă: erau oameni de afaceri, impresari, veniseră să salveze echipa și chiar să o ajute să promoveze. Localnicii i-au crezut și le-au dat tot pe mână. În scurt timp, s-a dovedit că italienii veniseră să facă blaturi la pariuri. Jucători neplătiți, scandaluri în lanț, meciuri trucate, amenințări. Federația a depunctat clubul, l-a suspendat pe viață pe antrenorul italian și a făcut demersuri ca pedeapsa să fie extinsă la nivel internațional. Clubul s-a desființat.

Sunt așteptări mari de la șeicii arabi care periodic își anunță interesul pentru fotbalul românesc

O traiectorie mai lungă în fotbalul nostru a avut un alt italian, Angelo Masone. A fost investitor la Ceahlăul Piatra Neamț, echipă ai cărei jucători ajunseseră, sub comanda sa, să pună mână de la mână ca să-și cumpere o pizza. Clubul a dat faliment. Masone s-a mutat apoi la Șoimii Pâncota, care a avut aceeași soartă. Italianul a încercat să salveze și Rapidul, a semnat chiar și niște acte, dar până la urmă n-a mai reușit, fiind învins într-un proces.

De câțiva ani, la modă sunt arabii. S-a vorbit că ar vrea să cumpere FC FCSB, dar Gigi Becali nu s-a lăsat înduplecat. Investitorii se arată interesați, cam de prin 2016, de Dinamo. Periodic, apar oferte. Cea de acum câteva zile e doar ultima dintr-un șir de tentative ale diverselor altețe regale de prin Emirate, Qatar sau Arabia Saudită să facă din gruparea roș-albă o forță mondială.

Indienii care-au vrut să salveze Dinamo și Rapid, chinezii de la Clinceni și arabii de la Timișoara

Sanjeev Kumar (al doilea din stânga) s-a arătat interesat de Dinamo și Rapid

În sfârșit, din peisaj nu lipsesc nici indienii. Prin 2016, un amic de-al lui Adrian Mutu, prezentat drept prosper om de afaceri, cu business-uri chiar în industria agricolă din România, a bătut la ușa dinamoviștilor. Sanjeev Kumar și partenerii săi ar fi acceptat să se implice la Dinamo, dar negocierile cu Negoiță n-au mers prea bine. Așa că s-au reorientat către AFC Rapid – evenimentul se petrecea în decembrie 2016, la doar câteva luni după ce adevăratul Rapid dăduse faliment. Rapidiștilor li s-a spus să vină la sediul firmei unde sălășluiau indienii, într-un bloc de birouri din București. Românii s-au prezentat la ora fixată, dar n-au găsit pe nimeni. După ce au așteptat o perioadă, au întrebat portarul. Care le-a spus că n-a văzut niciodată picior de indian pe-acolo. Tranzacția a căzut.

În 2016, primarul din Clinceni a dat clubul local, Academica – același care azi e în Liga 1 – unor oameni de afaceri chinezi. Echipa era în Liga 2 și, în foarte scurt timp, a fost implicată în meciuri aranjate. Chinezii au dat bir cu fugiții după câteva luni, lăsând în urmă prăpăd.

Anul trecut, una din familiile regale din Emirate – cea din Dubai, mai precis – și-a arătat interesul și pentru o echipă de ligă secundă, ACS Poli Timișoara. La sediul clubului s-a prezentat un arab cu o împuternicire de la șeicul conducător la Dubai, spunând că vrea să cumpere echipa. Când cererile sale au devenit ciudate, românii l-au luat la bani mărunți. Arabul a spus că are puțină treabă, dar va reveni. S-a ridicat, a plecat și dus a fost.

Cele de mai sus sunt numai câteva dintre aventurile investitorilor străini din fotbalul românesc. Dar povestea, după cum se poate vedea chiar zilele acestea, e departe de final.

Tags

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close