Fotbal

Istoria tacticii în fotbal (1). 1872: Scoția și Anglia au avut 13 atacanți în primul meci internațional

Primul meci internațional din istoria fotbalului, disputat pe 30 noiembrie 1872, la Glasgow, a fost – se putea altfel? – Scoția – Anglia și s-a terminat cu un prozaic 0-0, deși pe teren se aflaseră nu mai puțin de 13 atacanți de la ambele echipe.

Momentul este unul de referință pentru cel mai iubit sport din istoria umanității. Nu se inventaseră încă nici Jocurile Olimpice moderne, nici Cupa Mondială, nici Campionatul European și nicio altă competiție sportivă internațională, iar fotbalul tocmai se desprindea, încet-încet, de regulile rugby-ului.

Abia se schimbase regula ofsaidului: se permitea și pasa înainte

Abia trecuseră 8 ani de când se acceptase schimbarea Legii 6, cea a ofsaidului, permițându-se pasele înainte. Până atunci, regula era că mingea nu avea voie să fie pasată către un coechipier mai avansat decât cel care era în posesia balonului – exact regulamentul care există și azi în rugby. Schimbarea nu s-a făcut brutal, noul regulament prevăzând că pasa se putea da către un coechipier mai avansat doar dacă între atacant și poarta adversă se aflau cel puțin 3 (trei) adversari. Chiar și așa, era un pas mare înainte către ruperea fotbalului de regulile rugby-ului.

Primul meci internațional nu are doar acest statut simbolic, de bornă de hotar, dar a reprezentat și un punct important de turnură în strategia și tactica fotbalului. În 1872, englezii încă erau puternic influențați de abrogata regulă a ofsaidului în forma sa inițială.

Printre foarte numeroasele echipe de fotbal din Anglia predominau driblingul și duelurile individuale, fizice, în timp ce combinațiile și pasele erau trecute în plan secund. De aici preocuparea pentru calitățile atletice ale jucătorilor și mai puțin pentru jocul colectiv.

Scoțienii nu se puteau compara cu englezii ca resurse umane (număr de jucători și de echipe), financiare, logistice. În Anglia existau deja fotbaliști profesioniști, avansul era mare, din acest punct de vedere.

Și totuși, scoțienii au compensat introducând un element nou, cu care i-au surprins pe rivalii din Albion: jocul colectiv.

Așezările tactice în primul meci internațional din istorie. Scoția: 1 – 2 – 2 – 6. Anglia: 1 – 1 – 2 – 7

Așezarea tactică a jucătorilor în Scoția - Anglia 0-0, primul meci internațional din istorie, disputat pe 30 noiembrie 1872
În prima partidă internațională din istorie, disputată pe 30 noiembrie 1872, Scoția a jucat în formula 2-2-6, iar Anglia în formula 1-2-7

Acest prim Scoția – Anglia a pornit de la postura de mari favoriți ai oaspeților. Englezii erau mult mai masivi – erau, în medie, cu peste 6 kilograme pe jucător mai grei decât scoțienii. Anglia a intrat pe teren în formula un portar – un fundaș – doi mijlocași – șapte atacanți: 1 – 1 – 2 – 7. Specialiștii, suporterii și presa se așteptau la o victorie lejeră, cu multe goluri diferență în favoarea englezilor.

Scoțienii s-au prezentat la meci, de fapt, cu o echipă de club: jucătorii de la Queen’s Park. Așezarea în teren era ceva mai defensivă, dacă se poate spune așa ceva despre o echipă care intră pe teren cu un portar – doi fundași – doi mijlocași – șase atacanți : 1 – 2 – 2 – 6.

Dezavantajele reprezentate de forța net superioară a adversarilor, de ritmul de joc mult mai bun al acestora, le-au constrâns pe gazde să caute soluții. Așa au ajuns la concluzia că trebuie folosită arma omogenității și a unui stil care începuse să prindă contur: cei de la Queen’s Park au decis că trebuie să încerce să paseze mingea pe lângă jucătorii englezi și să evite contactele fizice cu aceștia.

Oaspeții cântăreau, în medie, cu 6 kilograme mai mult decât gazdele. Soluția scoțienilor: pasele

Desen apărut în ziarul Glasgow Herald a doua zi după partida Scoția - Anglia, din 30 noiembrie 1872
Publicația Glasgow Herald a publicat, a doua zi după partida Scoția – Anglia 0-0, din 30 noiembrie 1872, desene ale unor faze din timpul jocului

Rezultatul este cel pe care-l știm azi. Anglia, marea favorită, cu o tradiție net superioară, o bază de selecție incomparabil mai mare și jucători profesioniști foarte apreciați în acele timpuri, a remizat cu Scoția: 0-0. Asta, deși pe teren se aflaseră nu mai puțin de 13 atacanți: 6 scoțieni și 7 englezi.

“Englezii au avut toate avantajele în materie de gabarit, cântărind cu circa 12 kilograme mai mult decât scoțienii (n.r. – o exagerare gazetărească, dar care avea la origine faptul cert că oaspeții erau mult mai solizi). De asemenea, aveau avantajul ritmului de joc și al vitezei. Punctul forte al echipei gazdă a fost că fotbaliștii au jucat excelent împreună”, avea să consemneze, în cronica partidei, publicația “Glasgow Herald”.

Tags

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close