ActualitateFotbalPrincipal

Gâlcă și casa din fața iaurtului. Poveste din Cotroceni

E deprins cu muncile grele ale câmpului încă din copilărie. Și-a ales să joace mijlocaș. Nu vrea să devină protagonistul unor imagini suprarealiste. Și-a propus să-și atingă visul prin dăruire și ambiție. Termină un meci cu genunchii vătămați, dar nu și cu visurile mototolite. Iese de pe teren cu unghiile de la picioare strivite, însă o baie caldă îi va oferi energia necesară pentru a doua zi. Simte că se coace ceva bun pe stadioanele bucureștene ce zumzăie pe mai multe voci. Sunt glasurile poruncitoare ale părinților care-și încurajează copiii în vârstă de 10 ani, cei ce aleargă după o minge sub deviza de Totul sau nimic!

“Mie îmi spuneau că-s prea mic, că nu știu ce… Dar cuvintele astea mă ambiționau și mai tare. Și mai tare, și mai tare….”, îmi povestește actualul antrenor al danezilor de la Vejle.

Costel a ales albastrul. Culoarea despre care psihologii susțin că e cea mai relaxantă, iar statisticienii au socotit că 53 la sută din steagurile lumii o conțin. Mai exact, micul Gâlcă a optat pentru tricoul retro al celor de la Progresul, clubul din miezul cartierului care concentra cele mai frumoase vile din București. Un adevărat melanj arhitectural seducător.

Sunt anii 80 și meciurile dintre formațiile de tradiție din Capitală se joacă într-un tempo alert. Tineri atletici sau pitici firavi, fotbaliști istoviți, zarvă mare pe margine, cu părinți surescitați din cale afară și antrenori încruntați ca Agârbiceanu. “Din toți aștia de pe teren, trebuie să iasă unul vreun fotbalist cu ștaif”, murmură, hâtru, un tehnician de modă veche.

Numărul de pe teren era schimbat rapid în anii ’80  cu numărul matricol de pe uniforma care invita la disciplină și respect. Era ca un fel de vârtej din care nu mai puteai să ieși. “Băteam mingea și la școală, dar învățam pentru ca ai mei să mă lase la fotbal, în continuare. Erau și curțile școlilor deschise și puteam intra în prelungiri uneori”, crepețește fostul număr 5 o fereastră spre trecut.

Metronomul de sub platanii din Cotroceni avea bucurii simple. Se hrănea cu agitația zilelor trepidante care precedau un meci cu Dinamo sau Steaua, răsfoia Sportul și și-l ducea acasă, la colecția de sub pat, și privea cu coada ochiului spre marii fotbaliști ai vremii care croșetau povești unice în fotbalul românesc.

“Când terminam antrenamentele din Cotroceni, plecam cu băieții pe poarta clubului și mai încingeam o miuță, pe stradă, printre cele câteva mașini”, continuă Costel. Își odihneau zâmbetul în oglinzile Daciilor bine întreținute din zonă și îi mai chinuiau plăcut pe spectatorii de ocazie, de la geamuri.

Gâlcă a făcut junioratul la Progresul, clubul din Cotroceni, apoi a debutat în Divizia A la FC Argeș și a cunoscut consacrarea la Steaua, în prima jumătate a anilor 90

“Când terminam și chiar nu mai puteam, ne așezam pe bordură. Era ca o clipă de pace după o zi plină. Mi-aduc aminte că-mi luam un iaurt din colț, îl băgam în geantă și îl deschideam abia după ce terminam și meciul de șoseaua perfect asfaltată”, îmi mai istorisește fostul nr.5 câteva secvențe din copilăria sa.

Ștabilor din zonă nu le sărea muștarul din cauza copiilor care ardeau calorii peste calorii. Lăsau servieta câteva minute pe asfalt și își continuau drumul prin rafinatul cartier.

“Înainte s-o luăm spre casă, eu și colegii mei de la Progresul, care mai rămâneam după antrenament, încropeam ad-hoc un joc. Într-o zi ne alegeam fotbaliști mari ai României cu care am vrea să semănăm. În altă zi, cu mintea încărcate de visuri, ziceam câte o echipă mare a Europei la care urma, în planul nostru imaginar să jucăm. Dar, într-o zi ploioasă de martie, am schimbat registrul. Fiecare dintre noi și-a ales câte o casă. Știi, casele alea mari, impunătoare, din zona Cotroceni. Aveam vreo 10-11 ani, cred. Și ne-am zis așa: “când vom ajunge mari, când vom semna cu echipe mari ale lumii și vom avea bani, ne vom lua casele astea… Și fiecare a cuprins cu privirea câte o vilă”, accentuează omul care a făcut tripla cu FCSB.

Gâlcă face o pauză. Pare că poate scurta sau lungi povestea…

Timpul s-a scurs înnebunitor de repede, iar vântul carierei l-a purtat pe Costel prin toată lumea. A jucat în Liga Campionilor cu Steaua, a antrenat formația roș-albastră, i-a cântat imnul cu naționala la Mondiale și Europene, a impresionat mereu prin seriozitate și bun simț.

A câștigat prestanță în Spania, unde jurnaliștii și fanii îl strigau Galsă, dar cariera construită în Primera l-au ajutat să-și asigure și un confort financiar pentru familie, soția și tripleții săi.

După ce a pregătit-o pe Espanol Barcelona și a acceptat o aventură în Orient, Costel a ales să-i învețe pe danezii de la Vejle tot repertoriul de trucuri cu piciorul stâng. E antrenor în Liga a doua, cu șanse mari de promovare.

În România se întoarce de la rar spre foarte rar. Dar, de fiecare dată când revine, drumul îl duce, firesc, pe una dintre străzile din vecinătatea stadionului Progresul, arena pe care a început fotbalul.

E chiar strada aia lungă, cu vile somptuoase și copaci bătrâni, stradă pe care mai încingea câte o miuță și își odihnea, apoi, gambele încălzite, cu o refacere inedită pe o bordură rece.

Buldozerele lui Ceaușescu nu și-au înfipt dinții în cochetele case din zonă. Și, astfel, cartierul a păstrat ceva din farmecul Bucureștiului vechi. Străduțe întortocheate, ceainării și biserici care au stat, demne, în picioare.

“Uneori, mi se pare că nimic nu s-a schimbat pe strada asta”, concluzionează Costel.

Și nici mașina timpului nu și-a pus amprenta pe casa din visul copilăriei lui Costel Gâlcă. E întreținută, are aceleași geamuri mari, gazon de-un verde ce-ți găurește retina și, în fața ei, din când în când, câțiva domni care-i spun povestea.

Costel îi mai ascultă, ba chiar parcă revede, de undeva, de la înălțime, toate traseele pe care le desena cu mingea, pe stradă, acum aproape patru decenii.

Pentru că privirea-i fuge panoramic, de sus, din geamul casei. Casa lui. Casa pe care o visa de când era un țânc cu un iaurt, la finele antrenamentului din Cotroceni.

Tags

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close