Acești mici Gigi Becali de care s-a umplut fotbalul nostru. Cum a ajuns latifundiarul idolul patronilor, al sponsorilor și al primarilor din România

“Se visează și ăsta Becali!” Propoziția o auzi foarte des când stai de vorbă cu oamenii din fotbalul românesc – și îi vizează, invariabil, pe șefii supremi ai cluburilor, fie că vorbim de patroni, primari sau sponsori de care depinde supraviețuirea unor echipe.

“Becalizarea fotbalului românesc”, o sintagmă multă vreme peiorativă, este acum neînchipuit de acoperită de realitate – și deprofesionalizarea acestui sport își trage bună parte din cauze de aici.

Așa cum arată el azi, peisajul fotbalului este populat cu originalul, care tronează la Palat înconjurat de atenția tuturor, și de o puzderie de fake-uri grosiere răspândite în toată țara. Toți ar vrea, că recunosc sau nu, să îi copieze rețeta de succes a latifundiarului. Să faci bani din samsareala cu jucători, să te joci de-a antrenorul, masorul, scouterul și președintele, să te recunoască lumea la Mall, să te sune televiziunile, să stea în pixul tău salariile unor oameni – într-un cuvânt, să fii un om de succes în accepțiunea românească a cuvântului, iată ce îi atrage pe toți acești oameni avizi de avere și publicitate.

Poveștile ar fi tragice, dacă n-ar conține și o doză uriașă de umor involuntar. Comicul de situație salvează în România, ca întotdeauna, starea de spirit. Ai plânge, dar îți vine să râzi.

  • “În fiecare săptămână mă chemau în ședința Consiliului Local, la Primărie, ca să le explic tactica, de ce a jucat X și n-a jucat Y, ce modul urma să folosesc la etapa următoare. Urmau apoi sugestiile de la domnii consilieri și de la primar. Poate ar fi bine să joc cu cutare pe stânga, ăla nu strânge bine în centru, celălalt parcă n-are destulă vlagă. Aveam impresia că sunt în Ziua Cârtiței. De fiecare dată aveam aceleași discuții, cu aceiași oameni, de parcă nu am fi vorbit tot aia și săptămâna trecută, și acum două săptămâni”, mi-a povestit odată un fost antrenor la Concordia Chiajna – pe atunci, echipă în Liga 1. Primar e celebrul Mircea Minea, care alocă la sport cam 20% pe an din bugetul localității. În virtutea celor 8.000.000 de lei alocați anual la fotbal, alesul localnicilor se implică în numirea antrenorilor și aducerea sau îndepărtarea fotbaliștilor.
  • Edward Iordănescu a refuzat, până la urmă, pentru a doua oară CSU Craiova, după ce, acum o săptămână, a demisionat Victor Pițurcă. A fost ofertat și Cristiano Bergodi, dar italianul a declinat oferta. Cauza comună a acestor încercări eșuate este dorința arzătoare a patronului Mihai Rotaru de a avea ultimul cuvânt în cam toate privințele. “Mi-a spus că transferurile și echipa le facem împreună. Eu așa ceva nu accept”, mi-a povestit cândva unul dintre antrenorii contactați de Rotaru. Așa s-a ajuns ca, pe banca oltenilor, să revină acum eternul interimar Corneliu Papură, perceput ca fiind umbra patronului în vestiar. “Idolul și modelul lui Rotaru este Becali. Și-ar dori și el să fie în centrul atenției cum e patronul de la FCSB”, mi-a relatat un apropiat al clubului acum vreun an.
  • Ce se întâmplă la Petrolul acum, povestesc suporterii echipei, are directă legătură cu ambiția lui Mădălin Mihailovici, CEO Veolia România – compania care sponsorizează echipa -, de a călca pe urmele aceluiași Becali. În club și printre fani umblă vorba că Mihailovici are pretenția să știe și să controleze tot – motiv pentru care și echipa merge foarte prost, deși are un buget colosal pentru Liga 2. Suporteri ai “găzarilor” afirmă că, la unul dintre meciurile Petrolului, Mihailovici și-a trimis chiar unul dintre colaboratori la marginea terenului, pentru a-i dicta o schimbare antrenorului. “Problema e că ei ne bat cu pumnul în masă, ne spun că ori facem ca ei, ori își iau jucăriile și pleacă. Dar, mergând pe stilul lor de a conduce, echipa a ratat promovarea anul trecut, cu buget de 1,8 milioane de euro, și e pe cale s-o rateze și acum, cu buget de peste 2 milioane!”, a explicat pentru sport-zone.ro unul dintre suporterii care au participat la reînființarea Petrolului, în 2016.
  •  La pauza partidei Rapid 1923 – Viitorul Pandurii, scor 1-2, primarul Sectorului 1 a coborât din tribună la vestiare, unde a început să țipe și să ceară demisia antrenorului Daniel Pancu. Pesedistul Daniel Tudorache n-are nicio funcție oficială în club, dar toată lumea îl consideră “părintele” echipei. A apărut în emisiuni televizate, unde și-a asumat rolul de patron neoficial, a vorbit în numele Rapid 1923 și a explicat că a intervenit pe linie politică la Liviu Dragnea, alături de care s-a îngrijit “să crească echipa”. La promovarea în Liga 3 și în Liga 2 a îmbrăcat tricoul de câștigător al seriei, a făcut turul de onoare al stadionului, a urcat pe podium și chiar a luat trofeul din mâna lui Daniel Niculae, pentru a-l ridica personal deasupra capului.
    A afirmat în repetate rânduri că va avea grijă să mai aducă un acționar care să ia 50% din acțiunile clubului și, în ultimele luni, a anunțat de mai multe ori că l-a convins pe Mircea Lucescu să vină la echipă. Niciunul din cele două evenimente (apariția afaceristului care să ia jumătate din acțiuni și descinderea lui Lucescu) n-a avut loc până acum.
Previous Article
Next Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *